Ruinele Curtii Domnesti din Bucuresti se afla in zona centrala, vis-a-vis de Hanul lui Manuc. Va suna cunoscut reperul? Alta data, chiar daca pe la han nu treceai, macar stiai de el din cantecul folk interpretat de Mircea Vintila. Tot peste drum de Curtea Veche, era libraria Agenda, vestita odata ca acolo era singurul loc din Bucuresti unde gaseai pixuri mecanice 0,5, tusuri, rapidografe sau sabloane din DDR. Si la ce cozi trebuia sa stai, si cate liste se faceau inca de dimineata... Parca tot Agenda se numeste libraria, dar pare asa de retrasa si nestiuta...
Cand am mai trecut pe acolo, anii astia, totul mi s-a parut excepțional de vechi, parasit...parca pe toate impreuna le invadase linistea de la Curtea Veche. Undeva, dosit, in Centrul Capitalei!

La intrare in muzeul "Curtea Veche" este o placa pe care putem citi istoricul ei, in cele 6 secole de existenta:

" Palatul Voievodal sau Curtea Domneasca este cel mai vechi monument feudal din Bucuresti care timp de peste sase secole a fost resedinta a domnitorilor munteni, paralel, pana la 1660 cu vechea capitala Targoviste, an dupa care ramane capitala unica a Tarii Romanesti, iar dupa 1862 a Principatelor Romane, respectiv a Romaniei.
In a doua jumatate a sec. XIV pe acest loc a fost ridicata o cetate de caramida careia Vlad Tepes in anii 1458, 1459 ii va da amploare, inconjurand-o cu ziduri de piatra.

Cetatea va constitui, pe langa rolul politic si centrul vietii economice a Bucurestiului, centru in jurul caruia s-au adunat negustori si meseriasi care, dupa ocupatiile lor sau dupa orasele de unde se aduceau marfurile, vor da numele ulitelor din aceasta zona centrala, protejata natural din trei parti (sud, est si vest).

Cetatea va cunoaste transformari substantiale in timpul lui Mircea Ciobanu care, dupa 1550 ii va da amploare construind un palat cu pivnite vaste ca de exemplu si biserica Buna Vestire de alaturi, care este in picioare pana astazi. Noul palat voievodal isi va crește suprafata pe un perimetru cuprins intre Dambovita si Lipscani, la est fiind bulevardul IC Bratianu si la vest str. Smardan, Selari.
Matei Basarab, dupa 1640, va reface Curtea Domneasca.

In sec. XVII curtea va fi infrumusetata cu coloane de piatra, scari de marmura si picturi murale. Pana la sfarsitul sec. XVII si inceputul celui urmator si alti domnitori - Grigore Ghica, Gheorghe Duca, Serban Cantacuzino - dar mai ales Constantin Brancoveanu, au refacut si extins palatul voievodal, construindu-se noi cladiri pentru dregatori, pentru slujitori si osteni, ateliere mestesugaresti, grajduri, puscaria, ghetaria, o bisericuta a palatului, chioscuri, gradini.
Exista si canalizare, un rezervor de apa, baie turceasca. Dupa transformarile efectuate de Stefan Cantacuzino, urmasul lui Brancoveanu, unii domni fanarioti (perioada 1716 - 1821) vor face reparatii Curtii Domnesti.

Incendiile, cutremurele, inundatiile, molimele, razboaiele si expeditiile de prada vor duce la degradarea Curtii Domnesti.

Alexandru Ipsilanti va construi, in 1775 un nou palat pe Dealul Spirii, langa Manastirea Mihai Voda, dar noua resedinta Curtea Noua va fi parasita dupa cateva decenii in 1821, din cauzanor incendii si cutremure, devenind Curtea Arsa.

Vechea resedinta se va numi "Curtea Veche", pastrand pentru un timp o parte din atributiile Curtii domnesti dar va fi scoasa la licitatie in anul 1798, sub Constantin Hangerli, zona ramanand prin artera sa principala Lipscani (Ulita Mare) centrul comercial traditional al capitalei.""

Desi locuiesc in Bucuresti, abia in vara asta am fost sa vizitez "Curtea Veche", recunosc ca discutiile de pe acest forum m-au facut curios.
Ghidul era un barbat ce nu se deosebea cu nimic de un robot sau un casetofon carui i s-a at drumul si isi deruleaza banda. Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca cineva i-ar fi pus o intrebare din afara "lectiei" invtate pe de rost.

Curtea mi s-a parut intresanta, adica cele cateva spatii ale subsolului si ce se mai poate vedea din ce a fost odata. Poate sapaturile din imprejurimi sa mai aduca cate ceva la lumina, dar e cam tarziu acum, datorita costurilor mult prea mari ce le-ar impune o astfel de cercetare. Oare se intocmeau planuri de executie pe vremuri (secolele 13, 15)? sau arhitectul, inginerul, mesterul...hotarau pe loc ce au de facut?

Banuiesc ca pe sub toata Lipscania, adica tot targul, cu strardutele lui, din Lipscani pana-n Dambovita, o fi plin de pivnite surprinzator de interesante, multe astupate si nestiute de cei ce locuiesc dasupra lor.